PRINCIPII DE TERAPEUTICA

Brief
Principiu-cauza ,esenta izvorul,deci si relatia bolnavului cu Dumnezeu.
Terapeutica ramura a medicinei care studiaza mijloacele si metodele de tratament ale bolilor.

"Bolile genetice sunt maladii produse de mutatia unei gene(boli  monogenice) sau a maimultor gene(boli poligenice),sau de anomalii in structura si numarul cromozomilor putand fi compatibili sau incompatibili cu viata.Sunt cunoscute cateva mii de afectiuni monogenice,prezentate in catalogul on line al ereditatii mendeliene la om(OMIM),APROAPE TOATE AFECTIUNILE EXCEPTAND TRAUMATISMELE SIMPLE,SI ACCIDENTELE URMATE DE SECHELE AM ADAUGA NOI(nota mea Guru)avand un determininm poligenic sau multifactorial care implica maimulte gene,alaturi defactori demediu,care pot modifica riscul de boala"Adica in traducere libera toate bolile sunt determinate de modificari genetice adica sunt boli  luciferiene!!!

Insist asupra catorva aspecte:Omul nu are pentru instinctul sexual responsabil numai o singura gena !Daca ar fi asa homosexualii ar fi mai multi.Nu omul are mai multe gene resposabile pentru asta!Intrucat omul are mai multe gene si genomul uman contine numai aproximativ 32.000 de gene,viitorul ne va spune cu siguranta care gene sunt responsabile pentru instinctul sexual normal.Avand in vedere progresele genetice timpul va confirma sau va infirma cele spuse de mine aici!Cam in cativa ani totul se va lamuri negru pe alb...
unele gene au fost descifrate.De exemplu in boala ALZEIHEIMER sunt implicate cinci gene:BATPP,b182,APOE,E5-1,si PRNP- ultima codifica proteina prion.
Inca din 1814 medicul JOSEPH ADAMS  a intuit ca aceleasi boli pot fi tulburari genetice diferite si mai tarziu in epoca moderna a geneticii in care ne aflam,asta s-a tradus prin gene diferite care favorizeaza aceeasi boala.
Asa de exemplu SCHIZOFRENIA si boala ALZHEIMER  sunt produse de gene imitatoare gene diferite care produc efecte fenotipice similare!
Conform statisticii medicale  in 80% din cazurile de SCHIZOFRENIE se constata ca subiectii au fie un parinte fie un bunic care le transmite boala in restul de 20% nu se cunosc datele privind parintii ori bunicii.
Ceea trebuie subliniat este ca toate bolile existente sunt boli genetice.Insa asta nu este explicat publicului pe masura.
In traducere libera asta inseamna ca genele care le produc fac parte din genomul uman printr-o mutatie ori accident insa aceasta mutatie nu transmite omului decat predispozitia de a face boala respectiva si nu boala in sine.Probabiliatea de a face boala depinde de conditiile de mediu.O sa dau un exemplu clasic:HEMOFILIA si DALTONISMUL .Daca numai un parinte este afectat de boala,de pilda mama ea transmite boala la toti baietii nu si la fete,.Daca tata este afectat el transmite boala la toate fetele nu si la baieti.Asta este diferenta intre puratator de gene defecta si putator de boala!
G.Voinea


"Revista Lumea Catholica
 Nr. ianuarie 2007
Tot mai multe familii fãrã tatã
  
Copile, iatã-l pe tatãl tãu!
Crãciunul este o perioadã petrecutã de obicei în familie, dar un numãr tot mai mare de copii nici mãcar nu îºi cunosc proprii pãrinþi. Unele þãri prevãd anonimatul pentru donatorii de spermã destinatã fecundãrii in vitro (FIV), împiedicând astfel copiii care se nasc sã cunoascã identitatea propriului tatã.
Un exemplu elocvent al suferinþei care derivã din acest fapt este dat de cazul Katrinei Clark. Washington Post din 17 decembrie 2007 relateazã povestea acestei studente de la Universitatea din Gallaudet care la vârsta de 18 ani nu putuse încã sã cunoascã jumãtate din propriile origini.
Clark a fost conceputã datoritã spermei unui donator anonim atunci când mamei, la vârsta de 32 de ani, i s-a fãcut teamã cã va nu putea întemeia o familie în alt mod. Dupã cum a explicat studenta, dezbaterea asupra FIV se concentreazã doar asupra adulþilor, trezind simpatia faþã de cei care doresc si încearcã sã aibã copii. Cu toate acestea, mulþi dintre copiii nãscuþi prin FIV suferã de probleme emoþionale.
"Este o atitudine ipocritã cea a pãrinþilor si a medicilor care cred cã rãdãcinile biologice nu vor fi importante pentru "produsele" serviciilor bãncilor de spermã, când tocmai dorinþa unui raport biologic este cea care aduce clienþii la astfel de bãnci", a afirmat ea. Cãutãrile lui Clark au dus la descoperirea propriului tatã biologic, dar mulþi alti copii nãscuþi prin FIV nu sunt atât de norocosi.
Problematici ulterioare derivate din anonimatul donatorilor au fost examinate într-un articol publicat în cotidianul australian Daily Telegraph din 27 septembrie. Descriind situaþia din Statele Unite, articolul povesteste despre Justin Senk, din Colorado, care la vârsta de 15 ani a descoperit cã a fost conceput cu spermã donatã.
Cãutãrile succesive fãcute de Senk l-au dus la tulburãtoarea descoperire cã avea patru frati si surori care locuiau pe o razã de 25 km. Cu sperma tatãlui, a cãrui identitate rãmâne încã necunoscutã, au fost conceputi cinci copii, nãscuti din trei mame supuse fecundãrii in vitro în aceeasi clinicã. Un alt caz s-a verificat în Virginia, unde 11 femei au avut copii concepuþi cu sperma aceluiaºi donator.
Întorcându-ne în Australia, Daily Telegraph calculeazã cã doar circa 30% dintre copiii concepuþi cu spermã donatã cunosc identitatea propriului tatã. În 11 august, Associated Press a relatat despre un sit web, Donor Sibling Registry, care a fost deschis în Statele Unite cu scopul de a-i ajuta pe copiii donatorilor anonimi sã îsi identifice proprii pãrinti.

Riscul pentru sãnãtate
Situl web a ajutat-o, de exemplu, pe Michelle Jorgenson sã descopere cã sperma utilizatã de ea, pe lângã cã a dat viaþã fiicei sale Cheyenne, a produs alþi ºase copii, dintre care doi sunt afectaþi de autism, în timp ce alþii doi dau semne de deficienþe senzoriale. Situl a fost realizat de Wendy Kramer în scopul de a-l ajuta pe fiul sãu Ryan, conceput cu spermã donatã, sã îsi gãseascã proprii frati.
Potrivit Associated Press, situl a devenit un punct de referinþã ºi pentru cei care cautã informaþii despre grave patologii medicale. "Unele persoane cautã pe situl nostru proprii fraþi pentru cã copiii lor au probleme de sãnãtate, ºi nici mãcar în cazuri de urgenþã bãncile de spermã nu faciliteazã vreun contact, ceea ce este destul de frustrant", a afirmat Kramer.
Cu câteva luni înainte, New York Times a fãcut referire la un alt caz, al unui donator de spermã care a transmis grave boli genetice la cinci copii aparþinând la patru cupluri diferite. Articolul, publicat în 19 mai, observã cã nu este posibil sã se cunoascã numãrul exact de copii nãscuþi din sperma acelui bãrbat. Aceºti copii, toþi din Michigan, sunt lipsiþi de neutrofile, un tip de globule albe. Aceasta înseamnã cã sunt foarte vulnerabili la infecþii ºi la riscul de leucemie. Existã o probabilitate de 50% ca aceºti copii sã transmitã la rândul lor defectul genetic la proprii urmaºi.

Tatii nu sunt importanþi?
A nu cunoaºte identitatea propriului tatã biologic genereazã deja în sine probleme semnificative. Cea mai mare parte a copiilor care cautã identitatea propriului tatã cresc oricum într-o familie în care este prezentã o figurã paternã, chiar dacã nu cea biologicã. Totuºi, creºte presiunea directã pentru a se permite recurgerea la fecundarea in vitro chiar ºi femeilor singure.
Un raport recent din Marea Britanie recomandã o ulterioarã deschidere legislativã în acest sens. Dupã ce a desfãºurat o investigaþie pe aceastã temã, o comisie numitã de guvern a emis unele recomandãri referitoare la normativa care reglementeazã clinicile pentru reproducere, dupã cum a raportat BBC în 14 decembrie. Parlamentul va trebui acum sã discute propunerile. Una dintre recomandãri prevede exonerarea clinicilor de obligaþia de a cere prezenþa tatãlui pentru luarea deciziei de supunere la fecundarea in vitro. Dacã aceastã recomandare ar fi adoptatã, centrele de fertilitate nu vor mai putea refuza acest tip de tratament cuplurilor de lesbiene si femeilor singure.
O altã recomandare este de a li se recunoaste din punct de vedere legal statutul de "pãrinti" ambilor parteneri din cuplurile homosexuale. Josephine Quintavalle, în Comentariu asupra eticii reproducerii, a criticat eventualitatea eliminãrii exigenþei prezenþei tatãlui. "Este o eventualitate îngrijorãtoare cu privire la rolul bãrbatului", a declarat pentru BBC. "Putem doar spera ca Parlamentul sã respingã cu înþelepciune absurda propunere de a neglija exigenþa ca un fiu sã aibã un tatã".
În orice caz, cu toate cã clinicile ar fi obligate sã evalueze dacã un tratament de FIV poate fi efectuat în absenta tatãlui, o interdictie propriu-zisã pentru femeile singure nu existã. În ultimii ani, numãrul femeilor singure care au conceput datoritã FIV a crescut simtitor, potrivit cotidianului Telegraph din Londra, din 8 octombrie. În 2005, 156 de femei lesbiene au fost supuse la FIV, comparativ cu cele doar 36 de cazuri din 2000. Numãrul total de femei singure care au recurs la tehnicile de fecundare in vitro a crescut de la 215 la 536 în acelaºi interval de timp.
În 10 iulie, un articol din cotidianul Scotsman s-a oprit asupra problemei necesitãþii copiilor nãscuþi prin FIV de a avea un tatã, scotând în evidentã unele reflectii critice. "A permite femeilor singure si cuplurilor de lesbiene sã se supunã la fecundarea in vitro înseamnã a permite în mod deliberat sã se dea nastere la copii privati de tatãl de care au nevoie si, în cazurile cuplurilor de lesbiene, sã fie expusi la riscul de a fi limitati la o stare de permanentã privare de paternitate", observã Norman Wells, directorul organizaþiei Family Education.

Nici o limitã
Alte preocupãri privesc o declaratie apãrutã în Marea Britanie, potrivit cãreia femeile cu vârsta peste 50 si 60 ani nu ar trebui sã fie excluse de tratamentele cu FIV din cauza vârstei lor. Propunerea a fost fãcutã de Lord Richard Harries în cadrul unui interviu publicat în 14 octombrie în cotidianul londonez Times. Harries, Episcop anglican emerit de Oxford, este acum preºedinte provizoriu al Autoritãþii pentru Embriologie ºi Fertilizare Umanã.
În prezent Serviciul sanitar naþional britanic nu finanþeazã tratamente de fecundare in vitro pentru femeile care au depãºit vârsta de 40 de ani. Cu toate acestea, potrivit lui Harries, vârsta înaintatã nu este un motiv suficient pentru a justifica excluderea unor pacienþi. Cu câteva luni în urmã, medicul italian Severino Antinori a ajutat o femeie de 62 de ani sã aibã un fiu, conform ediþiei din 8 iulie a cotidianului Times. Patricia Rashbrook a doborât orice record si a devenit cea mai în vârstã mamã din Anglia.
Mai mult de 20 de copii pe an se nasc din femei cu vârsta peste 50 de ani, potrivit cotidianului Guardian din 8 mai. În total, în anul 2002, 96 de femei de peste 50 de ani au fost supuse la FIV în clinicile de fertilitate în Marea Britanie. 25% dintre acestea au rãmas însãrcinate datoritã tehnicilor de fecundare in vitro.
Acest mod de a concepe fiinþe umane nu este etic. "Tehnicile care provoacã o disociere a pãrintilor... sunt grav neoneste", afirmã Catehismul Bisericii Catolice la n. 2376. "Aceste tehnici... lezeazã dreptul copilului de a se naste dintr-un tatã ºi dintr-o mamã pe care sã-i cunoascã si care sã fie legati între ei prin cãsãtorie". Un copil este un dar, se explicã la nr. 2378, si "nu poate fi considerat ca un obiect de proprietate, situaþie la care ar duce recunoasterea unui pretins 'drept la copil'". Precepte tot mai ignorate, cu grele consecinþe pentru un numãr tot mai mare de copii.

autor:   pr. John Flynn
traducãtor:   Bianca Fernea
sursa:   © Zenit "